Adam si Eva de Tudor Arghezi - Analiza literară

                                   Adam si Eva de Tudor Arghezi - Analiza literară

  Tudor Arghezi (născut pe 21 mai 1880 - decedat la 14 iulie 1967) a fost unul dintre cei mai mari scriitori români, pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti sub influenţa baudelairianismului.
  Poezia "Adam şi Eva" face parte din ciclul de poezii  "Tablouri Biblice" apărut în anul 1944 în "Revista Fundaţiilor Regale."
  Tema ilustrează jocul creaţiei, de inspiraţie biblica, exprimând viziunea autorului copilărească încadrata de ironie şi amuzament.
  Titlul reprezintă numele primilor oameni, strămoşii tuturor, Adam şi Eva.
  Structura poeziei este formată din 3 părţii inegale, fiecare dezvoltând şi mai mult ideia apariţiei primelor vietăţi din lume.
  Prima secvenţă, incipitul îl constituie starea divina, exprimată printr-un inedit verb la gerunziu "urându-i-se ". Dumnezeu plictisindu-se "singur în stihii " , s-a hotărât "sa aibă-n cer copii " . Dumnezeu era nelămurit din ce sa-l creeze pe om, aşadar a enumerat o serie de materiale : "borangic, argint şi promoroacă " , încheind cu epitetul : "frumoşi, cinstiţi, nevionovaţi. "
  Secvenţa a doua începe cu o serie de defecte ale omului apărute după apariţia sa : "somnoros , trândav şi năravaş. Astfel Dumnezeu a îmbinat un lucru nobil: "o stea " , cu un lucru banal :  "noroiul" şi ca să se lege , a scuipat: "scuipând în patru zări". "Din pricina aluatului greşit " , Adam a ieşit diferit fata de speranţa Domnului şi de asemănarea sa. Ca să-l mai dezmierde pe Adam, Dumnezeu i-a făcut o sora "rupându-i un os din coasta" , pe nume Eva. Acum având o sora, Adam numai avea de ce sa lenevească deoarece aveau de explorat "gradina toata-n lung şi lat ".
    Ultima secvenţa sugerează imaturitatea celor doi pe care o indica cuvântul "li se julea " ,dar şi ca cele doua fiinţe umane erau eşecuri jenante ale creaţiei
   Limbajul poetic este susţinut , în principal, prin viziunea copilărească despre Facerea Omului. Registrele stilistice complexe, particularizând originalitatea artistica argheziana , în primul rând prin cuvintele biblice : " Dumnezeu " , "Adam " , "puterea dumnezeiască" , "a zămisli " . Se remarca, prezenţa verbelor la persoana a II- a , sugerând cu ironie generalizarea comportamentului personajului biblic, Adam , care odată cu zămislirea Evei, devine bărbatul dependent de femeie.
Din punct de vedere prozodic : ritmul este iambic, măsura versurilor este de 9-10 silabe, rima fiind împerecheată.